O ora de "altfel"

Foarte rar mi s-a intamplat sa merg la un eveniment de orice fel si sa plec de acolo transformata. Am citit carti care au reusit asta, insa a fost nevoie de multe pagini si multa munca intelectuala proprie ca sa pot exclama in final "wow".

Eh, surprinzator, la mijlocul lui noiembrie, mi s-a intamplat lucrul asta in mod absolut natural. Am fost la un eveniment organizat de Cariere pe tema leadership-ului, la care, speaker a fost Oana Pellea. M-am dus curioasa sa o vad pe cea despre care auzisem multe pareri, unele bune, altele mai putin, insa plecasem cu siguranta deja blazata de subiectul evenimentului. In linia mea de munca aud cuvantul leadership atat de des incat incepe sa isi piarda orice valoare. E doar o notiune de care se face prea mult caz in situatii care nu o necesita.

In fine, o sa continui analiza pe text intr-un post ulterior, acum vreau sa va povestesc despre cele 60 de minute care au reusit sa transforme o sala de persoane diferite, cu personalitati diverse, cu manifestari variate, intr-un singur organism care respira, plangea, se bucura la unison. Recunosc ca Oana Pellea este singurul artist pe care eu l-am vazut live, capabil sa faca lucrul asta, altundeva decat intr-o piesa de teatru.

Nu o sa pot reda starea din sala, freamatul si anticiparea, insa va spun ca primul lucru pe care l-a spus cand a venit in fata noastra a fost sa nu avem asteptari prea mari de la ea, pentru ca in fond este doar un om, care poate vorbi si darui doar din experienta lui proprie, iar daca am venit asteptand cheile adevarului s-ar putea sa plecam dezamagiti. Moment in care lumea s-a relaxat, iar Oana a inceput sa insire idei.

Nu a plecat de la notiunea de leadership, nu a vorbit neaparat despre leadership. A vorbit despre oameni, despre cursurile de public speaking pe care le tine pentru diverse firme, si undeva in toate lucrurile astea concrete a reusit sa strecoare sentimente, suficient cat toate informatiile pe care le-a transmis, sa ramana gravate in mintea tuturor.

Eu o sa insir mai jos toate cele care mi-au ramas mie in minte, fara sa mai adaug si experientele proprii pe care Oana Pellea le-a folosit ca suport pentru ideile enuntate:

- Timpul e ceva ce se ia! Nimeni nu iti da timp pe pamantul asta. Din acest motiv, cel mai pretios cadou pe care il poti face cuiva e timpul tau. Ne pierdem vremea facand o multime de activitati inutile, insa nu ne luam timp pentru noi, nu dam din timpul nostru celor dragi. Ne gandim ca odata, candva...o sa vorbim cu X, o sa imbracam haina noua, o sa mergem sa vedem locul acela....insa niciodata nu ne luam timpul sa facem asta.  E ok sa ne oprim din ffwd-ul in care traim si sa ne luam timp pt noi. E chiar mai sanatos...ne acordam la noi insine si putem fi mai bine, mai buni, mai ok, mai fericiti, mai performanti, mai aici si mai acum.

- Cat la suta din noi, ne locuieste permanent? Chiar acum? Cat esti prezent? Cat de mult te simti? Ce ai putea realiza daca te-ai locui 100% permanent? Cum te-ai simti daca te-ai locui 100% permanent?

- E ok sa nu stii totul despre tine. Ai timp sa afli. E ok sa nu stii totul despre orice. Sa traiesti inseamna sa inveti.

- Fara un plan minim nu poate exista excelenta! Nimic nu devine impecabil peste noapte si fara efort.

- Cand totul e blocat nu astepti deblocarea, ci profiti ca sa studiezi, sa descoperi. Oricum altceva mai bun nu ai de facut.

- Cand iti place munca ta, exista niste frustrari pe care le porti cu tine. Cand iti iubesti munca, practici generozitatea de la sine. Dai totul fara sa astepti ceva.

- Atunci cand astepti rezultatul actiunilor tale pe loc, te condamni la nefericire. Rar rezultatele apar asa rapid.

- Plictiseala este lipsa de respect fata de tine insuti!

- Ce primesti in viata depinde doar de capacitatea ta de a te deschide si de a primi/intelege ceea ce apare!

- Cheia nefericirii consta in faptul ca nu mai ascultam fara sa dublam totul cu ganduri proprii. Suntem incapabili sa ascultam si sa auzim. Noi ascultam si gandim inainte sa se termine ce e de auzit.

- Dureaza 3-10 secunde sa iti faci o parere despre cineva. Ulterior iti ia o viata sa iti schimbi parerea pentru ca nu ai fost suficient de deschis sa lasi omul sa se dezvaluie.

- Cand daruiesti incredere, capeti incredere!

- Femeile trebuie sa sufle in panzele unui barbat. Trebuie sa ii insufle incredere.

- Cuvantul se sprijina pe o perna de aer! Daca inveti sa respiri rezolvi probleme de dictie, de batai de inima, de nod in gat, de transpiratie sau de orice alte elemente care sunt asociate cu tracul vorbitul in public.

- Iti poti face un plan pentru un speech insa trebuie sa tii cont de public, de starea lui, de ce se intampla! Trebuie sa fii acordat la public, altfel dai senzatia de facatura.

- Nu te mai plange ca "la noi nu exista"! Nicaieri nu exista valoare, cultura, adevar, pe toate gardurile. Tu trebuie sa iti iei valoarea de acolo de unde o gasesti.
Valoarea nu inseamna succes. Acestea doua se intalnesc accidental.

- Nu te simti penibil in momentele in care traiesti!

- Cand tii un speech conteaza unghiul din care privesti! Nu conteaza cum dai tu in fata publicului, cum iti sta parul, cum ti se aranjeaza hainele, ci sa fii atent la public. Sa castigi ochii cei mai neincrezatori din sala!

Nu a spus nimic nou, nimic ce nu mai auzisem si alta data, insa forta cu care le-a spus, modul in care le-a interpretat, felul in care le-a legat unele de altele si pe toate de experiente personale au creat o lume in care restul Bucurestiului din afara salii nu mai exista. In momentul in care cele 6o de minute s-au terminat am simtit fizic o ruptura. Parca eram in La Tiganci si ieseam din casa fermecata

Sper sa reusiti sa prindeti macar o bucatica de inspiratie si sa o folositi in zilele ce urmeaza! Ah, si sa mergeti la un spectacol de-al Oanei Pellea.

Comments

Popular posts from this blog

De ce nu am sa renunt la Pilates...ever!

Rezumate si idei principale - 3 - Ralph Bruksos - Schimbarea ca oportunitate

Rezumat si idei principale - 2 - Carol Dweck - Mindset